Data publicării: 14 septembrie 2016
Situație:
O societate ABC SRL primeste marfă din Franța cu aviz reprezentând baza unui contract de custodie. După o perioadă un potențial client din România solicită factura, astfel ABC vinde marfa acestuia.
Ce înregistrări contabile efectuează ABC în contabilitate?
Soluție:
Având în vedere datele furnizate mai sus, relevant pentru speța în discuție este OMFP nr. 4120/2015 din 28 decembrie 2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri și achiziții intracomunitare asimilate prevăzute la art. 270 alin. (10) si art. 273 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Actul normativ menționat anterior reglementează aplicarea măsurilor de simplificare pentru bunurile vândute în regim de consignație sau din stocuri la dispoziția clientului.
Ținând cont de faptul că Franța se numără printre țările care aplică măsurile de simplificare pentru stocuri puse la dispoziția clientului, prevederile relevante din Ordin sunt:
“Art. 1
În scopul aplicării prezentelor instrucțiuni:
- Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor săi. În sensul titlului VII din Codul fiscal, contractul de consignație reprezintă un contract prin care consignantul se angajează să livreze bunuri consignatarului, pentru că acesta din urmă să găsească un cumpărător pentru aceste bunuri. Consignatarul acționează în nume propriu, dar în contul consignantului când livrează bunurile către cumpărători.
- Pentru stocurile la dispoziția clientului, se consideră că transferul proprietății bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziția clientului reprezintă o operațiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietății bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producție.”
” Art. 3
(1) Pentru a diminua problemele de natura practică în ceea ce privește înregistrarea în scopuri de TVA în România a furnizorilor mentionați la art. 2 se aplică măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol, dacă:
- a) consignatarul sau cumparătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziția clientului, este înregistrat în România în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 din Codul fiscal;
- b) statul membru de origine nu consideră mutarea acestor bunuri ca transfer sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;
- c) consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziția clientului, din România este cunoscut de către furnizor atunci când bunurile sunt transportate din alt stat membru în România.
(2)Se consideră că furnizorul nu a realizat o achiziție intracomunitară asimilată în România în momentul sosirii bunurilor ce au fost trimise în cadrul unui contract de consignație sau al unui contract privind stocuri la dispoziția clientului, iar eventuala restituire a bunurilor respective în statul membru din care au provenit nu va fi considerată transfer în sensul art. 270 alin. (10) din Codul fiscal.
(3) Vânzarea de bunuri de la furnizor la consignatar sau la clientul la dispoziția căruia au fost puse bunurile este considerată:
- a) o livrare intracomunitară, din punctul de vedere al furnizorului, pe care acesta trebuie să o declare ca atare în statul membru din care au fost transportate bunurile;
- b) o achiziție intracomunitară, din punctul de vedere al consignatarului sau al cumpărătorului bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziția clientului, conform art. 273 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul sau cumpărătorul bunurilor trebuie să o declare ca atare în România.
(4) Consignatarul și cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziția clientului, trebuie să emită documentele prevăzute la art. 320 din Codul fiscal și să țină un registru special în care să raporteze:
- a) data sosirii, denumirea și cantitatea bunurilor primite;
- b) data livrării locale a acestor bunuri în România, cu o trimitere la factură sau la alt document emis;
- c) data transportului de bunuri care nu au fost achiziționate și care se restituie în statul membru de unde au provenit, precum și natura și cantitatea acestor bunuri;
- d) numele, adresa și datele de identificare ale fiecărui furnizor.”
Astfel, la sosirea bunurilor pe baza de Aviz de însoțire a mărfii, societatea ABC va înregistra stocurile în contul în afara bilanțului 8033 ”Valori materiale primite în păstrare sau custodie” și va completa Registrul special reglementat în OMFP 4120/2015 și art. 320 din Codul fiscal.
Potrivit Ordinului 2634/2015, Avizul de însoțire a mărfii (Cod 14-3-6A) servește ca:
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;
– document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;
– dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași entități;
– document de primire în gestiune, după caz;
– document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit.
Practic, în momentul în care societatea găsește un client pentru stocurile aflate în custodie și primește factura de la furnizor, ABC realizează o achiziție intracomunitară pentru marfa vândută. Prin urmare societatea înregistrează factura, aplică taxarea inversă și o declară în Declarația 390:
371 “Mărfuri” = 401 „Furnizori”
4426 „TVA deductibilă” = 4427 „TVA colectată”
Vânzarea mărfii clientului din România :
4111 „Clienți” = %
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427 „TVA colectată”
Descărcarea mărfii vândute:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „ Mărfuri”