Data publicării: 4 martie 2017
Situație: O societate X SRL dorește să acorde unor angajați servicii medicale sub formă de abonament, printr-un contract cu o rețea privată de sănătate, contract în care sunt cuprinse atât serviciile de medicina muncii, cât și un pachet suplimentar de servicii medicale.
Suma aferentă serviciilor adiționale este deductibilă la impozitul pe profit și este scutită de impozit pe venit și de contribuțiile sociale obligatorii? Ce se întâmplă în situația în care abonamentul medical este suportat de angajat?
Soluție: Conform dispozițiilor art.25 alin.(1) din Codul fiscal, pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuţiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale.
La pct. 13 alin (2) lit. a) din Normele metodologice se arată că în aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli deductibile la calculul rezultatului fiscal și cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare. De exemplu:
a) cheltuielile efectuate pentru securitate și sănătate în munca, potrivit legii;
Potrivit Legii nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, angajatorii au obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă și de a lua măsurile necesare pentru supravegherea corespunzătoare a sănătății lucrătorilor în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea în muncă prin medicii de medicină a muncii.
De asemenea, obligația angajatorilor de a asigura accesul salariaților la serviciul medical de medicină a muncii este stipulată și la art. 186 din Codul muncii.
Prin urmare, cheltuiala aferentă serviciilor medicale facturate este deductibilă în măsura în care acestea se refera la servicii de medicină a muncii pentru proprii salariați (control medical la angajare, control medical periodic, examen medical la reluarea muncii, examen medical de adaptare, evaluarea și comunicarea riscului de sănătate etc.).
Referitor la serviciile adiționale de medicină, conform prevederilor art. 25 alin (2) din Codul fiscal, sunt cheltuieli deductibile la determinarea rezultatului fiscal, cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit titlului IV, cu excepția celor reglementate la alin. (3) si (4) ale acestui articol.
În aplicarea acestor prevederi normele metodologice stabilesc că, cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor, astfel cum sunt definite potrivit titlului IV “Impozitul pe venit” din Codul fiscal, sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, indiferent de regimul fiscal aplicabil acestora la nivelul persoanei fizice.
În condițiile în care angajatorul suportă contravaloarea acestor servicii medicale aceasta reprezintă avantaj de natură salarială și intră în baza de calcul a impozitului pe veniturile din salarii și a contribuțiilor sociale obligatorii art. 76 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, nefiind de natura celor de la art. 76 alin (4) lit.t) din Codul fiscal.
Servicii medicale suportate de angajați:
Începând cu veniturile aferente lunii februarie 2017, pe lângă asigurările voluntare de sănătate, persoanele fizice care obțin venituri din salarii la locul unde se află funcția de bază vor putea să deducă la plata impozitului pe salarii și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de aceștia, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro (art. 78 alin. (2) lit. a) pct. (iv) din Codul fiscal astfel cum a fost modificat prin OUG 3/2017).
Astfel, se deduc doar abonamentele suportate de angajați, nu și sumele suportate de angajator pentru salariați.
Limita de 400 de euro/an nu se aplică separat pentru asigurări voluntare de sănătate și servicii medicale. Dacă un salariat care obține venituri la funcția de bază are atât o asigurare voluntară de sănătate, cât și un abonament de servicii medicale, sumele plătite pentru acestea împreuna nu trebuie să depășească 400 euro/an.
În situația în care salariații efectuează plata direct către asigurator/furnizorul de servicii medicale, și nu prin reținerea sumelor de către angajator, acesta va furniza angajatorului documentele justificative pentru acordarea deducerii.
Pe baza documentelor justificative privind plata efectuată de către salariat, angajatorul verifică încadrarea în plafonul de 400 de euro și acordă deducerea la determinarea impozitului pe salarii, în această limită.
Aceste sume suportate de salariați nu au implicații la nivelul angajatorului întrucât nu generează o cheltuială a acestuia.