Mobil: 0741 60 14 60 ; Fix / Fax: 0257 33 83 20 office@prcontrol.ro

Amenajare spațiu închiriat (speță)

factura-fiscala

Data publicării: 30 martie 2018

Situatie:

 O societate ABC SRL achiziționează gresie în valoare de 6000 lei pentru amenajarea unui spațiu închiriat.

Care este tratamentul contabil în acest caz?

 Soluție:

Conform dispozițiilor de la art.28 alin.(3) lit.a) din Codul fiscal, sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile, investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune și altele asemenea.

La art.28 alin. (12) lit. c) se prevede faptul că amortizarea fiscală se calculează pentru cheltuielile cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune, de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz.

La pct. 26 din Normele metodologice se prevede că:

“26. În aplicarea prevederilor art. 28 alin. (12) lit. c) din Codul fiscal, amortizarea fiscală a cheltuielilor cu investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune, se calculează astfel:

  1. a) pe baza perioadei inițiale/duratei ramase din perioada inițială a contractului, indiferent dacă acesta se prelungește ulterior, în cazul investițiilor efectuate în cadrul perioadei inițiale a contractului de închiriere, concesiune, locație de gestiune;
  2. b) pe baza perioadei prelungite/duratei rămase din perioada prelungită a contractului, în cazul investițiilor efectuate în cadrul perioadei prelungite a contractului de închiriere, concesiune, locație de gestiune;
  3. c) pe durata normală de funcționare, potrivit opțiunii contribuabilului, începând cu luna următoare finalizării investiției, în cazul investițiilor ce pot fi identificate potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.”

 Potrivit prevederilor de la art. 305 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal: “bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 266 alin. (1) pct. 3, precum și operațiunile de transformare sau modernizare a bunurilor imobile/părților de bunuri imobile, exclusiv reparațiile ori lucrările de întreținere a acestora, chiar în condițiile în care astfel de operațiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau al oricărui alt tip de contract prin care bunurile imobile/părțile de bunuri imobile se pun la dispoziția unei alte persoane cu condiția ca valoarea fiecărei transformări sau modernizări să fie de cel puțin 20% din valoarea bunului imobil/părții de bun imobil după transformare/modernizare. Bunurile imobile sunt considerate bunuri de capital indiferent dacă în contabilitatea persoanelor impozabile sunt înregistrate ca stocuri sau ca imobilizări corporale.”

Prin urmare, dacă valoarea lucrărilor de transformare și modernizare efectuate la spațiul închiriat depășește 20% din valoarea bunului imobil după modernizare, investiția respectivă reprezintă bun de capital.

Operațiunile de transformare sau modernizare a bunurilor imobile/părților de bunuri imobile care sunt considerate bunuri de capital conform lit. a), efectuate de beneficiarul unui astfel de contract aparțin beneficiarului până la sfârșitul contractului respectiv, conform prevederilor de la art. 305 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.

Conform art. 461 alin. (6) din Codul fiscal:

“În cazul extinderii, îmbunătățirii, desființării parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, inclusiv schimbarea integrală sau parțială a folosinței, care determină creșterea sau diminuarea valorii impozabile a clădirii cu mai mult de 25%, proprietarul are obligația să depună o noua declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află cladirea, în termen de 30 de zile de la data modificării respective, și datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiții începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.”

Așadar, numai dacă valoarea transformărilor/modernizărilor depășește cu mai mult de 25% valoarea impozabilă a clădirii, proprietarul are obligația să depună o nouă declarație de impunere la organul fiscal local în a cărui raza teritorială de competență se află cladirea, în termen de 30 de zile de la data modificării respective, și datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiții începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Deși Codul fiscal nu stabilește obligații pentru chiriași, se poate deduce că, în situatia în care valoarea modernizărilor determină creșterea valorii clădirii respective cu cel puțin 25%, chiriașul (locatarul) are obligația să comunice proprietarului (locatorului) valoarea lucrărilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere executate, pentru ca acesta să depună o nouă declarație în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

Înregistrări contabile: 

  • efectuarea lucrărilor:

231                      =                  404                           efectuarea lucrărilor

„Imobilizări corporale în                „Furnizori de imobilizări”

curs de execuție”

  • la încheierea lucrărilor și întocmirea Procesului-verbal de punere în funcțiune:

212                        =                  231

„Construcții”                              „Imobilizări corporale în

curs de execuție”

  • înregistrarea amortizării lunare, pe perioada contractului de închiriere:

6811                                      =                      2812

„Cheltuieli de exploatare privind                    „ Amortizarea construcțiilor”

amortizarea imobilizărilor”