Persoanele fizice care nu obțin venituri – contribuții sociale

Data publicării: 03 octombrie 2016

Persoanele fizice care nu obțin venituri, conform actualelor reglementări, au posibilitatea de a plăti lunar contribuția la sistemul public de sănătate și contribuția la sistemul public de pensii.

În schimb, în ceea ce privește sistemul asigurărilor pentru șomaj, legea nu permite persoanelor fără venituri să-și achite pe cont propriu această contribuție.

Contribuția la sănătate – aspecte importante:

Înainte de apariția Legii nr.112/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr.408/30 mai 2016 și intrată în vigoare în data de 2 iunie 2016), conform prevederilor Codului Fiscal, persoanele fizice trebuiau să achite lunar contribuția pentru sistemul public de sănătate în situația în care nu obțineau niciun fel de venituri și nu erau exceptate de la plata contribuției sau nu se numărau printre cele cărora contribuția le era plătită din alte surse.

Prin urmare, conform dispozițiilor Legii nr. 112/2016, în prezent, persoanele fizice enumerate (printre care se număra cele care nu obțin venituri din salarii, pensii, activități independente sau investiții, nu urmează studii universitare, nu sunt coasigurate ori nu primesc indemnizație de șomaj sau ajutor social) au la dispoziție două variante și anume: plata lunară a contribuției la sănătate sau plata contribuției atunci când apare necesitatea serviciilor medicale.

Prima variantă, cea a plății lunare, implică achitarea contribuției la sănătate în procent de 5,5% din salariul minim brut pe economie, pe o perioadă de cel puțin 12 luni consecutive.

Având în vedere valoarea actuală a salariului minim brut (1.250 de lei), asta înseamnă că CASS datorat este 68,75 lei/luna, adică 825 de lei/an.

A doua variantă, cea a plății contribuției la momentul solicitării de servicii medicale, implică achitarea sumei de 481,25 lei, adică echivalentul a 5,5% din șapte salarii minime pe economie.

Pentru stabilirea contribuției la sănătate, persoanele fără venituri trebuie să depună Formularul 604 („Declarație de înregistrare în evidența persoanelor fizice care nu realizează venituri, precum și pentru stabilirea obligațiilor de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate”) la unitatea competentă a ANAF, se arată în Codul fiscal.

Persoane asigurate la sănătate în 2016 fără plata CASS:

Persoanele care beneficiază, fără a plăti CASS, de servicii medicale în cadrul sistemului sanitar autohton sunt enumerate în Codul fiscal. Concret, este vorba de:

• copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de trei luni de la terminarea studiilor, ucenicii sau studenții, precum și persoanele care urmează modulul instruirii individuale pentru a deveni soldați sau gradați profesioniști;
• tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecție a copilului;
• soțul, soția și părinții fără venituri proprii, care se află în întreținerea unei persoane asigurate;
• persoanele cu drepturi stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost înlăturați din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1989, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, precum și luptătorii răniți pentru victoria Revoluției din decembrie 1989;
• persoanele cu handicap;
• bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate ale Ministerului Sănătății;
• femeile însărcinate și lăuzele.

Totodată, Codul fiscal prevede că exista unii cetățeni pentru care contribuția la sănătate este plătită din alte surse. Așadar, următoarele persoane sunt, de asemenea, asigurate în sistemul sanitar de stat fără să fie nevoite să scoată bani din buzunar:

• cele aflate în concediul pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;
• cele aflate în concediul pentru creșterea copilului;
• cele aflate în concediul pentru creșterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între trei și șapte ani;
• cele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se afla în arest preventiv în unitățile penitenciare, precum și persoanele care se află în executarea unei măsuri educative ori de siguranță privative de libertate, respectiv, persoanele care se află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate;
• cele reținute, arestate sau deținute care se află în centrele de reținere și arestare preventivă organizate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, străinii aflați în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum și victimele traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identității și sunt cazați în centrele special amenajate;
• cetățenii români victime ale traficului de persoane;
• cele care beneficiază de indemnizație de șomaj;
• cele care beneficiază de ajutor social;
• pensionarii;
• personalul monahal al cultelor recunoscute legal.

Este util de precizat faptul că, începând cu data de 12 august, lista persoanelor care se bucura de servicii medicale fără plata contribuției la sănătate va cuprinde și cetățenii care adoptă copii și se află în concediul de acomodare.

În principiu, calitatea de asigurat la sănătate făra plata CASS, în cele mai multe dintre situațiile prezentate, este valabilă doar dacă persoanele în cauză nu obțin alte venituri în afara de cele menționate.

Contribuția la pensii – aspecte importante:

Potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care nu obține venituri, dar care vrea să se asigure și să își completeze venitul asigurat, are posibilitatea de a plăti contribuția la pensii.

Acest lucru se face în baza unui contract de asigurare socială încheiat cu Casa teritorială de pensii din raza domiciliului contribuabilului.

Astfel, există posibilitatea realizării/completării stagiului de cotizare, prin încheierea unui contract de asigurare socială cu casa teritorială de pensii din raza de domiciliu. Cota de contribuție este de 26,3% din venitul asigurat, care nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, dar nu mai mare de cinci ori câștigul salarial mediu brut.

Pentru anul 2016, câștigul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este de 2.681 de lei. Venitul minim asigurat este de 35% din 2.681 de lei, adică 938 de lei, contribuția minimă datorată fiind de 247 de lei.

Contractul care se încheie cu casa teritorială de pensii include, datele de identificare ale asiguratorului și ale persoanei asigurate, adresa asiguratului, condițiile de asigurare (venit asigurat, cota de contribuție, cuantumul contribuției la pensii, contul în care se plătește contribuția la pensii, termenul de achitare), obligațiile asiguratorului și ale asiguratului și clauzele contractuale.

Un model al acestui contract poate fi gasit accesând linkul următor:

http://www.cpmb.ro/Formulare/contract_asigurare.pdf

În baza contractului de asigurare, contribuția la pensii se achită lunar, cel târziu până în ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se face plata. Însă există și posibilitatea de a achita în avans contribuția, pentru o perioadă de maximum 12 luni, calculate de la data plății.

Contractul de asigurare socială încheiat cu Casa teritorială de pensii se aplică de la data înregistrării acestuia și produce efecte numai pentru viitor.

Din acest motiv, reprezentantul CNPP a subliniat că plata retroactivă a contribuției la pensii nu este posibilă în prezent.

Important! Este util de precizat faptul că un proiect de lege adoptat de Camera Deputaților în data de 20 septembrie și trimis în perioada următoare spre promulgare, prevede dreptul celor care n-au ajuns încă la vârsta de pensionare să-și plătească retroactiv contribuția la pensii pentru ultimii cinci ani, dacă au perioade în care n-au fost asigurați în niciun sistem.

Contribuția la șomaj – aspecte:

Persoanele care nu obțin deloc venituri, n-au posibilitatea de a se asigura în sistemul asigurărilor pentru somaj, după cum reiese din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.

Conform actului normativ, asigurat în sistemul de șomaj este “persoana fizică ce realizează venituri, potrivit legii, și pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția individuală de asigurări pentru somaj, precum și persoana care se asigură prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj”.

Mai exact, persoanele care pot să încheie un contract de asigurare pentru șomaj cu agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își au domiciliul/reședința sunt următoarele:

• asociat unic, asociați;
• administratori care au încheiat contracte potrivit legii;
• persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum și membrii întreprinderilor familiale;
• cetățeni români care lucrează în străinătate, conform legii;
• alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii și care nu se regăsesc în una dintre situațiile de la punctele precedente.

Pentru a putea încheia contractul de asigurare, aceste persoane trebuie să aibă cel puțin vârsta de 18 ani și să fie asigurate în sistemul public de sănătate și în sistemul public de pensii.

Legea șomajului dispune ca venitul lunar pentru care se asigură persoanele amintite “nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii, și mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoare în luna pentru care se plătește contribuția de asigurare pentru șomaj”.

Cota contribuției lunare la șomaj se aplică asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj, după cum a subliniat specialistul ANOFM.

Indemnizația de șomaj reprezintă, practic, o compensație parțială a veniturilor persoanelor asigurate care și-au pierdut locul de muncă sau a veniturilor absolvenților din învățământ care nu s-au putut angaja, conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Persoanele care pot beneficia de ajutorul de șomaj, în baza actului normativ amintit, sunt următoarele:

• cele cărora le-au încetat raporturile de muncă/serviciu din motive ce nu le pot fi reproșate;
• cele care au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință (ISR, a cărui valoare este, în prezent, de 500 de lei);
• cele care au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care ulterior au redobândit capacitatea de muncă și n-au reușit să se angajeze;
• cele cărora le-au încetat raporturile de muncă/serviciu, din motive ce nu le pot fi reproșate, în perioada în care acestea erau suspendate;
• cele în cazul cărora reintegrarea în muncă (prin hotărâre judecătorească definitivă) nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora;
• absolvenții instituțiilor de învățământ (care au cel puțin 16 ani) care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire n-au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
• absolvenții școlilor speciale pentru persoane cu handicap (care au cel puțin 16 ani) care n-au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.

Indemnizația de șomaj mai este accesibilă, în același timp, și pentru persoanele cărora le-a incetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator (din motive neimputabile lor), cărora le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți/aleși (dacă anterior n-au fost angajați sau dacă reluarea activității este imposibilă din cauza încetării activității angajatorului) sau cărora le-a încetat activitatea desfășurată exclusiv în baza unui raport juridic pentru care s-a datorat contribuția pentru șomaj.

Indemnizația de șomaj este acordată, potrivit Legii nr. 76/2002, doar dacă solicitanții îndeplinesc, în mod cumulativ, o serie de condiții.

 Cea mai importantă dintre acestea este să aibă un stagiu minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni de dinaintea înregistrării cererii.

Totodată, șomerii care vor să beneficieze de acest drept trebuie:

• să nu realizeze venituri sau să realizeze, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea ISR;
• să nu îndeplinească condițiile de pensionare;
• să fie înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul/reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

În ceea ce privește absolvenții instituțiilor de învățământ, acestora nu le trebuie un stagiu de cotizare anterior pentru a obține ajutorul de șomaj.

Stagiul de cotizare este, mai precis, perioada de timp pentru care s-a datorat contribuția pentru șomaj, atât de către asigurat, cât și de către angajator sau, după caz, numai de către asigurat.

De asemenea, stagiul de cotizare este și perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul de șomaj (prin contract de asigurare pentru șomaj) au datorat și plătit contribuția pentru șomaj.

Atunci când se stabilește perioada de 24 de luni de dinaintea înregistrării cererii pentru șomaj, pentru determinarea stagiului de cotizare, nu se iau în calcul, de exemplu, perioadele de suspendare a raporturilor de muncă/serviciu sau perioada de pensionare pentru invaliditate.

Iar în cazul persoanelor care au fost angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial stagiul de cotizare este stabilit proporțional cu timpul efectiv lucrat.