Data publicării: 22 decembrie 2016
O simplă persoană fizică neînregistrată fiscal, în limita Codului civil, poate realiza venituri. Impozitarea acestor venituri se realizează pe seama procedurii impozitului pe venituri „din altă sursă” cu procentul de 16%.
Aceasta procedură este posibilă doar dacă această persoană desfășoară activitate ocazională, respectiv dacă desfășoară activitate cu caracter continuu aceasta trebuie să se înregistreze fiscal și dacă prin natura activității efectuate se păstrează o activitate independentă.
Mai exact, asupra acestui tip de contract se face analiza criteriilor de reîncadrare din activitate independentă în activitate dependentă. Aceste criterii, în număr de șapte, se regăsesc în art. 7 din noul Cod fiscal. Astfel, activitatea independentă este orice activitate desfășurata de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele 7 criterii:
- persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
- persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
- riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
- activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
- activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
- persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
- persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii.
Având în vedere cele menționate anterior, veniturile din convențiile civile se impozitează potrivit prevederilor art. 114 alin. (2) lit. g) din Codul Fiscal, dispoziție care definește veniturile din alte surse.
În această categorie se includ veniturile din activități, altele decât cele de producție, comerț, prestări de servicii, profesii liberale și din drepturi de proprietate intelectuală, precum și activități agricole, silvicultură și piscicultură, pentru care sunt aplicabile prevederile cap. II – Venituri din activități independente și cap. VII – Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură.
Potrivit Normelor de aplicare ale Codului fiscal, în veniturile din activitățile prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal, sunt cuprinse veniturile realizate de contribuabilii care nu sunt înregistrați fiscal potrivit legislației în materie și care desfășoară activități de producție, comerț, prestări de servicii, profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, precum și venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, fără a avea caracter de continuitate și pentru care nu sunt aplicabile prevederile cap. II Venituri din activități independente și cap. VII Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură din titlul IV al Codului fiscal.
Impozit pe venit:
Astfel, impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut. Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final.
Impozitul astfel reținut se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Contribuțiile de asigurări sociale:
Pentru persoanele fizice care realizează venituri din alte surse, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate reprezintă totalul veniturilor brute realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului.
În anul 2016, persoanele care realizeaza venituri din alte surse nu datoreaza contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru aceste venituri, dacă realizează și alte venituri pentru care se reține aceasta contribuție. Suma contribuției se stabilește de organul fiscal pe baza declarației depuse (formularul 200).
Prin urmare, dacă persoana respectivă realizează venituri de natură salarială, pensii, de la un alt angajator, nu se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate. Se reține impozitul pe venituri în cota de 16%.