Data publicării: 14 august 2017
O situație des întâlnită este cea în care, profitând și de posibilitatea de a lucra fără a avea nevoie de permis de muncă, societăți românești contactează sau subcontractează lucrări în țări membre UE.
În unele cazuri aceste lucrări se desfășoară pe o perioada mai lungă, fapt care duce la obligații fiscale și administrative în plus.
Convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate între România și alte țări prevăd (în general la articolul 5) o anumită perioadă (6 luni, 9 luni, 12 luni etc) după care activitatea se poate desfășura doar pe baza declarării unui sediu permanent în acea țară.
Este foarte important de precizat faptul ca îndeplinirea condițiilor privind existența unui sediu permanent conform Convenției pentru evitarea dublei impuneri dintre România și țara respectivă nu determină obligativitatea înființării unei noi societăți în statul de sursă a venitului, ci doar de stabilire a impozitului aferent veniturilor realizate în acest stat, ținând cont și de cheltuielile înregistrate aferente realizării acestora.
Astfel, firma mamă din România trebuie să obțină un cod fiscal în țara respectivă, în funcție de care va face declararea și plata impozitului pe profit obținut în acea țară.
În plus trebuie reținut că societății mamă din România îi sunt aplicabile prevederile articolului 39 alin. (2) din Legea nr 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit căruia:
- dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reținere la sursa care, potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celalalt stat, iar
- impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reținerea și virarea de o altă persoana, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor Titlului II din Codul fiscal.
Aceasta înseamnă că dacă respectiva convenție prevede că metoda de evitare a dublei impuneri e metoda creditului fiscal, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reținerea și virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit de plată, total de plată pentru activitatea desfășurata în România și în străinătate, calculat conform prevederilor Legii nr 227/2015 privind Codul fiscal (dacă în tara respectivă cota de impozit este 20%, în România se poate deduce doar impozitul aferent cotei de 16% aplicat aceleiași baze impozabile).
Potrivit normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal, pct.39, din punct de vedere fiscal, la sfârșitul anului fiscal, operațiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în monedă străină, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât și impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea cursului valutar mediu anual, comunicat de Banca Națională a României.
O persoană juridică română care desfășoară activități printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează rezultatul fiscal la nivelul întregii societăți, potrivit dispozițiilor titlului II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil și impozitul pe profit aferent acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.
Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispozițiilor acestui articol, este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În cazul în care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la autoritățile fiscale a declarației privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acordă pentru anul la care se refera, prin depunerea, în acest sens, a unei declarații rectificative.
În concluzie, declararea unui sediu permanent în străinătate implica deci doar impozitarea profitului realizat în acea țară, fără a determina direct alte obligații fiscale cum sunt cele privind impozitarea salariilor muncitorilor trimiși acolo, TVA etc.