Data publicării: 08 august 2017
Conform art. 57 alin. (2) din Codul fiscal, pentru declararea, reținerea și plata impozitului pe dividendele plătite către o persoana juridică română, microîntreprinderile sunt obligate să aplice prevederile art. 43 al titlului II din Codul fiscal, respectiv aceleași prevederi ca și societățile plătitoare de impozit pe profit.
Potrivit Codului fiscal, dividendele reprezintă distribuiri în bani sau în natură, efectuate de o persoană juridică unui participant la capitalul social, drepturi obținute ca urmare a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
Sunt considerate dividende câștigurile obținute de persoanele fizice din deținerea de titluri de participare, definite de legislația în materie, la organisme de plasament colectiv și veniturile în bani și în natură distribuite de societățile agricole, cu personalitate juridică, constituite potrivit legislației în materie, unui participant la societatea respectivă drept consecință a deținerii părților sociale.
Potrivit reglementărilor fiscale, nu sunt considerate dividende din punct de vedere fiscal:
- distribuirea de titluri de participare noi sau majorarea valorii nominale a titlurilor de participare existente, ca urmare a unei operațiuni de majorare a capitalului social, potrivit legii;
- distribuirea efectuată în legătură cu dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii de către persoana juridică;
- distribuirea în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;
- distribuirea în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social, potrivit legii;
- distribuirea de prime de emisiune, proporțional cu partea ce îi revine fiecărui participant;
- distribuirea de titluri de participare în legătură cu operațiuni de reorganizare, prevăzute la art. 32 și 33 din Codul fiscal.
Evidențierea în contabilitate a repartizării profitului contabil pe destinații se efectuează după ce adunarea generală a acționarilor sau asociaților a aprobat situațiile financiare și a decis repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acționarilor sau asociaților, rezerve și alte destinații, potrivit legii.
Veniturile sub formă de dividende, inclusiv câștigul obținut ca urmare a deținerii de titluri de participare definite de legislația în materie la organisme de plasament colectiv se impun cu o cota de 5% din suma acestora, impozitul fiind final conform articolului 97, aliniatul (7) din Codul fiscal.
Cota de impozit de 5% se aplică asupra veniturilor din dividende distribuite începând cu data de 1 ianuarie 2016, indiferent de anul din care provine profitul nerepartizat.
Nu se calculează impozit pe dividende în cazul sumelor plătite cu această destinație de o persoană juridică română fondurilor de pensii administrate privat, fondurilor de pensii facultative și organelor administrației publice care exercită, prin lege, drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al statului/unității administrativ teritoriale la acea persoană juridică română.
Pentru asociații rezidenți în România, se reține impozit pe dividende 5%, potrivit art. 97 alin. (7) din Codul fiscal. Obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor sau sumelor reprezentând câștigul obținut ca urmare a deținerii de titluri de participare de către asociați. Termenul de declarare prin formularul 100 și de plată a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.
Impozitul reținut la sursă se declară anul următor și prin formularul 205. Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, au obligația să depună această declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat.
În cazul cesiunilor de părți sociale, persoana căreia i se cuvin dividendele distribuite după data cesiunii este noul deținător al părților sociale, în afară de cazul în care părțile au convenit altfel la data cesiunii, conform Art. 67 aliniatul (6) din Legea 31-1990.
Conform art 176 din Codul fiscal, în anul 2016, persoanele care realizează venituri din investiții nu datorează contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru aceste venituri, dacă realizează venituri de natura celor menționate mai jos, cu excepția veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală:
- venituri din salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76 din Codul fiscal;
- venituri din pensii, definite conform art. 99 din Codul fiscal;
- venituri din activități independente, definite conform art. 67 din Codul fiscal;
- venituri din asocierea cu o persoana juridică, contribuabil potrivit titlului II sau III, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (7) – (9) din Codul fiscal;
- venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, definite conform art. 103 din Codul fiscal;
- indemnizații de șomaj;
- indemnizații pentru creșterea copilului;
- ajutorul social acordat potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările și completările ulterioare;
- indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau unei boli profesionale.
De asemenea, în cazul veniturilor din investiții, ale căror baze lunare de calcul se situează sub nivelul valorii salariului de baza minim brut pe țară, nu se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit art. 178 din Codul fiscal, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din investiții, contribuția de asigurări sociale de sănătate se stabilește de organul fiscal competent, prin decizie de impunere anuală, pe baza informațiilor din declarația privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, și se stabilește în anul următor celui în care au fost realizate veniturile, prin aplicarea cotei individuale de contribuție 5,5%, asupra bazelor de calcul formată din totalul veniturilor brute din dividende realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului. Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate se evidențiază lunar în decizia de impunere.
Contribuția la sănătate nu se reține de societate. Contribuția se stabilește de organele fiscale, dacă e cazul.
În concluzie, repartizarea dividendelor de către o microîntreprindere se realizează în baza hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților.
Pentru declararea, reținerea și plata impozitului pe dividendele plătite către o persoană juridică română, microîntreprinderile sunt obligate să aplice prevederile art. 43 al titlului II din Codul fiscal, reguli valabile și pentru societățile de impozit pe profit.