Data publicării: 18 februarie 2017
În anul 2016, sistemul de impozitare a imobilelor a fost modificat substanțial, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal (Legea nr.227/2015, în vigoare de la 1 ianuarie 2016).
Astfel, din 2016, odata cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, sistemul de impozitare a clădirilor a cunoscut modificări importante, iar cea mai importantă dintre acestea stabilește că acest impozit se calculează în funcție de destinația clădirii, respectiv rezidențială (scop de locuință), nerezidențială (folosită în scop economic: sedii de firme sau persoane fizice autorizate, spații comerciale, cabinete etc) sau mixtă (locuință + sediu social), nu în funcție de calitatea persoanei care deține imobilul (persoană fizică ori juridică), așa cum se întampla anterior.
Clădiri cu destinație mixtă – în proprietatea persoanelor fizice:
Mai exact, există mai multe situații posibile, după cum urmează:
- Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial se pot identifica:
Conform dispozitiilor aflate în vigoare, în cazul unei clădiri cu destinație mixtă, aflată în proprietatea persoanelor fizice, la adresa careia este înregistrat un domiciliu fiscal, la care se desfășoară o activitate economică, atunci când suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial rezultă din documentația cadastrală sau din contractul de închiriere/ comodat, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial (activități economice).
În această situație, pentru a se conforma, proprietarul persoană fizică trebuie să obțină un raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat, urmând ca impozitul să fie calculat prin însumarea impozitului pentru partea rezidențială cu cel aferent părții nerezidențiale.
- Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu se pot identifica separat (nu sunt delimitate) – posibile situații:
– La adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică – în acest caz, impozitul se calculează ca și cȃnd cladirea este utilizată ȋn scop rezidențial.
– La adresa poștală a clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfășoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt în sarcina operatorului economic (firma, PFA etc) – în acest caz, impozitul se calculează ca și cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidențial (cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, în funcție de decizia consiliului local). Cu alte cuvinte, dacă cheltuielile cu utilitățile nu sunt achitate de proprietarul persoană fizică, impozitul datorat va fi unul nerezidențial.
– O a treia situație, în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilitățile NU sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca și cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidențial. Altfel spus, proprietarii persoane fizice care desfășoară și activitate economică la adresa la care locuiesc, fără a avea suprafețe delimitate pentru fiecare scop și fără a înregistra cheltuielile cu utilitățile (energie electrică, gaze naturale, termoficare, apa, canalizare), plătesc un impozit similar celui aplicat locuințelor.
Clădiri nerezidentiale – în proprietatea persoanelor fizice:
Referitor la clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează, potrivit Codului fiscal, prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% (în funcție de decizia consiliului local) asupra:
- valorii finale a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referință (2017), adică perioada 2012-2016;
- valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii cinci ani anteriori anului de referință, respectiv perioada 2012-2016. Raportul de evaluare se depune în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declarația contribuabilului privind destinația clădirii deținute;
- valorii care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor mai noi de cinci ani (dobândite în ultimii cinci ani).
Atenție! În condițiile în care persoana respectivă deține o clădire mai veche de cinci ani sau achiziționată cu cel puțin cinci ani ȋn urmă (anterior anului 2012), pentru care nu există raport de reevaluare depus, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate în cazul ȋn care clădirea ar fi rezidențială.
Ca excepție de la cele prezentate mai sus, pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activități din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
Obligații in 2017:
În 2016, persoanele fizice ce dețineau imobile unde era înregistrat și un sediu social (clădiri nerezidențiale ori mixte) au avut obligația depunerii unei declarații de impunere, pe baza căreia autoritățile au calculat impozitul datorat de contribuabili.
Este important de reamintit faptul că termenul-limită pentru depunerea acestei declarații a fost prorogat cu două luni în 2016, de la 31 martie la 31 mai, pentru a permite tuturor persoanelor să se conformeze numeroaselor modificări legislative.
În cazul clădirilor nerezidențiale, nedepunerea declarației pana la 31 mai 2016 a condus la un calcul al impozitului pe clădiri cu o cota de 2% aplicată valorii impozabile determinate ca pentru clădirile rezidențiale.
De altfel, depunerea peste termen a declarației și a documentelor justificative a produs efecte referitor la calculul impozitului începând cu 1 ianuarie 2017, în sensul în care impozitul pe clădiri este determinat prin aplicarea cotei cuprinse între 0,2 și 1,3% asupra valorii rezultată din raportul de evaluare din anul 2017, pentru anul 2016 impozitul determinându-se, așa cum am precizat, prin aplicarea cotei de 2%.
În cazul clădirilor mixte, nerespectarea aceluiași termen pentru depunerea declarației a condus la calculul impozitului cu o cotă de 2% aplicată valorii impozabile pentru întreaga suprafață, situație în care impozitul a putut fi și de 20 de ori mai mare decât în 2015, spre exemplu.
În 2017 însă, aceste persoane nu mai trebuie să depună declarația de impunere, atât timp cât au făcut-o anul trecut, obligativitatea existând doar pentru 2016, atunci când sistemul de impozitare a fost modificat substanțial, iar Codul fiscal a introdus obligativitatea depunerii formularului model 2016, aprobat printr-un ordin comul al ministrului finatelor și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice.
Totuși, situația se schimbă dacă între timp au apărut noutăți în cazul unui contribuabil. De exemplu, dacă în declarația de impunere depusă anul trecut ați anunțat că la adresa clădirii este înregistrat un sediu social, dar la care nu desfășurați activitate economică, iar între timp situația s-a schimbat, în sensul că se desfășoară activitate la adresa respectivă, persoana în cauză are obligația de a anunța compartimentele de specialitate ale primăriilor, respectiv direcțiile de taxe și impozite locale.
Desigur, măsura este valabilă și în sens invers, pentru ca autoritățile să poată stabili corect tipul de impozitare. Automat, și depunerea unui raport de evaluare sau a altor documente justificative, după caz, va atrage un nou calcul al impozitului, raportat la noile valori.
Clădiri rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice:
Referitor la clădirile rezidențiale (folosite doar pentru locuit și unde nu se află niciun sediu sau punct de lucru al unei societăți, PFA etc.) și clădirile-anexă, impozitul se calculează din 2016 prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08-0,2% asupra valorii impozabile a clădirii, cota stabilită prin decizie a consiliului local. Valoarea impozabilă a unei astfel de clădiri se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a acesteia, exprimată în metri pătrați, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp din tabelul prevăzut de Codul fiscal.
De altfel, proprietarii clădirilor rezidențiale nu au fost nevoiți să depună niciun fel de declarație la direcțiile de specialitate ale primăriilor, reglementare valabilă și anul acesta. Practic, aceștia trebuie doar să achite impozitul aferent imobilului respectiv, la termenele obișnuite stabilite de lege, respectiv 31 martie și 30 septembrie.
Termenele de plată în 2017:
Potrivit Codului fiscal, persoanele care au în proprietate clădiri pe teritoriul României datorează un impozit anual, care se achită, așa cum am precizat, la direcțiile de taxe și impozite locale.
De altfel, plata impozitului se face în două tranșe egale, termenele-limită de plată fiind, în 2017, 31 martie și 30 septembrie.
Anul acesta se revine la situația întâlnită până în 2015 inclusiv, cu cele două termene clasice.
În 2016, primul termen de plată a fost decalat cu trei luni, mai exact până la 30 iunie, în contextul modificărilor multiple apărute în legislația autohtonă.
Important! Cei care plătesc anticipat impozitul pentru întregul an până la primul termen de plată (31 martie) se pot bucura de o bonificație stabilită prin hotărâre a consiliului local, respectiv o reducere a impozitului de până la 10%.