Data publicării: 12 septembrie 2016
Situație: O societate ABC SRL deduce integral cheltuiala cu combustibilul pentru autoturisme la agenții de vânzări. Salariații au încheiat contract de închiriere cu societatea. Această cheltuială se deduce în baza contractului de închiriere? Pentru salariații care nu au contracte de închiriere se poate deduce cheltuiala cu combustibilul dacă folosesc mașina personală până la serviciu, precum cheltuielile efectuate pentru transportul salariaților la și de la locul de muncă?
Soluție:
Potrivit reglementărilor fiscale aflate în vigoare, justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilității integrale la calculul rezultatului fiscal, se efectuează pe baza documentelor financiar-contabile și prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații: categoria de vehicul utilizat, scopul și locul deplasării, kilometrii parcurși, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.
Conform pct. 16 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 25 alin. (3) lit. l) din Codul fiscal coroborat cu pct. 68 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 298 din Codul fiscal, sunt vizate atât vehiculele aflate în proprietatea personală cât și în folosința persoanei impozabile.
În acest sens folosința venihiculelor poate fi într-adevăr justificată și printr-un contract de închiriere.
În raport cu cheltuielile aferente transportului la și de la locul de muncă efectuat cu vehiculele care nu se află în proprietate sau folosința societății, în măsura în care în contractul de muncă aplicabil se prevede posibilitatea suportării contravalorii transportului la și de la locul de muncă al salariatului, aceasta va reprezenta venit neimpozabil, potrivit art. 76 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
Este așadar important ca beneficiul acordat de angajator să fie inclus în prevederile contractului individual de muncă, respectiv a contractului colectiv de muncă, pentru aplicarea acestui tratament fiscal și, acesta să respecte destinația prevăzută de art. 76 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal.
Din punct de vedere al impozitului pe profit, potrivit art. 25 alin. (2) din Codul fiscal, cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor astfel cum sunt definite potrivit Titlului IV sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal, cu excepția celor cu deductibilitate limitată și a celor nedeductibile reglementate la alin. (3) si (4) al aceluiași articol. În acest sens, potrivit art. 25 alin. (3) lit. b) pct. 4 din Codul fiscal, intră în categoria cheltuielilor sociale deductibile în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii acele cheltuieli cu caracter social efectuate în baza contractului colectiv de muncă sau a unui regulament intern.
Așa cum se precizează și la pct. 15 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea acestui articol, cheltuielile efectuate în baza contractului colectiv de muncă, ce intră sub incidența prevederilor art. 25 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, sunt cheltuielile de natură socială stabilite în cadrul contractelor colective de muncă la nivel național, de ramură, grup de unități și unități, altele decât cele menționate în mod expres în cadrul art. 25 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal. Așadar chiar dacă sunt stabilite potrivit contractelor colective de muncă, relevant pentru calificare unei cheltuieli drept deductibile în limita unei cote de până la 5% este caracterul social al cheltuielii efectuate de angajator și prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Din acest punct de vedere, având în vedere și natura celorlalte cheltuieli incluse în categoria celor sociale prevăzute la pct. 1 – 3 de la art. 25 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, cheltuielile cu transportul la și de la locul de muncă a salariaților pot fi încadrate drept cheltuieli sociale deductibile limitat, în măsura în care efectuarea lor se realizează în baza contractului colectiv de muncă sau a unui regulament intern.